Clik here to view.
Peste doar cateva zile, voi pleca in America de Sud pentru prima oara dupa 13 ani. Atunci am fost in Peru si Venezuela, acum o sa ma duc mai prin sud, in Argentina, Chile si Uruguay. Asa ca va voi tot povesti despre America de Sud in urmatoarele luni, mai ales ca este un continent despre care nu am scris prea multe… Dar nu e timpul pierdut Image may be NSFW.
Clik here to view.
Asa ca in avanpremiera, am cateva articole de la Sinziana Andronic care a fost pe acolo mai acum 2 ani. In plus, exceptand Buenos Aires, nu ne vom “calca pe picioare”. Eu ma voi duce in sud, in Tara de Foc si Patagonia, ea a luat-o spre Anzi… Asa ca va invit sa-i cititi povestile si sa-i savurati pozele Image may be NSFW.
Clik here to view. . Si ca de obicei, nu uitati sa visati…
In 2011, la initiativa unui prieten, am petrecut o luna si ceva in America de Sud. Am fost in Argentina, Chile si Uruguay si am prins inceputul verii, adica noimebrie si decembrie. In prima parte a calatoriei am fost backpacker, iar spre final am stat mai cu borseta pe langa acest prieten, invitat sa puna muzica la un festival in Montevideo. Ambele ipostaze mi-au placut la fel de mult, dar o s-o povestesc doar pe prima.
Putin intro: America de Sud, sau cel putin jumatatea asta mai “europeana” pe care am vizitat-o eu, are multe in comun cu Romania. Mai ales cand vine vorba de oameni, interactiuni, servicii, mentalitati. Am ajuns pana in Argentina (foarte) profunda si m-am simtit de multe ori ca la mine acasa in micro V. Ca turist, nu ti se spune “mind the gap” la fiecare pas (slava Domnului!), ci trebuie sa te descurci. Oamenii sunt guralivi, imprevizibili, agitati, cateodata prietenosi, cateodata agresivi, depinde. Astfel, orice provocare de ordin logistic – si am avut destule – devenea un exercitiu de fler si istetime. Am flirtat destul de mult pe la ghisee. Nu sunt genul all inclusive si, oricum, m-am nascut in sud, unde se obisnuieste sa ti se raspunda in functie de cat de enervanta iti e fata, asa ca lucrurile au mers struna.
Peste toate astea vine geografia unui continent care parca ieri a iesit din mare. Natura e incredibila, muntii si flora sunt de pe alta planeta, iar distantele iti anuleaza toate reperele pe care le-ai avut pana acum, indiferent de cat ai mers tu cu masina prin Europa in lung si-n lat. In State nu am avut sentimentul asta atat de straniu de Lume Noua, de margine, de galaxy far, far away. Esti la mama dracu’ si te simti ca si cum ai fi la mama dracu’. Ai mii de kilometri de pampas in jurul tau pe toate directiile, ca sa nu uiti ca esti la mama dracu’. Mii de kilometri de campie blana, doar iarba si vaci, suficient cat sa iti alegi foarte bine destinatia daca vrei sa vezi si altceva in afara de orasul in care ai aterizat – in cazul nostru, Buenos Aires.
Buenos Aires e un Paris in camasa cu volane. E romantic, dar gigantic, am mers trei ore cu autobuzul de la aeroport pana sa intram “pe harta”, si asta nu din cauza traficului. Aici e concentrata aproape jumatate din populatia intregii tari, ceea ce explica pampasul si vacile de mai sus. Au venit toti cu vaporul si, cand si-au dat seama ca s-au inselat cu argintul (pe bune, namingul e bazat pe o greseala), au ramas acolo in port si gata, restul conului e pustiu.
Am stat doar trei nopti in Buenos Aires. Highlights: strada Florida & imprejurimi, (un fel de Rambla, dar de zece ori mai lunga); parcul national de langa Puerto Madero (trebuie bicicleta); Palermo, cartier devenit fita tocmai pentru ca acum cativa ani era praf; monumentul Las Malvinas si parcul de langa; cartierul San Telmo si, nu in cele din urma, cartierul La Boca.
Clik here to view.
Clik here to view.
Clik here to view.
Clik here to view.
Clik here to view.
Aici a fost interesant. Pe scurt: 9 dimineata, mergem sa vizitam acest celebru cartier unde OK, un Caminito, un tangocito, dar in incinta. Adica, dincolo de cele cateva stradute turistice ale acestui cartier de imigranti italieni pasionali si cutitari cum ii stim, zona e dubioasa. Mai ales pentru turisti, nu degeaba scrie asta in toate ghidurile. Eram pe Almirante Brown, un bulevard foaaarte mare. Se facea jogging, se astepta autobuzul, se ridicau obloanele la aprozare, o dimineata normala. Noi faceam poze, stai asa nu te misca, send to Facebook, figuri de turist venit cu trei salarii la el in vacanta, ca sa fie. Aveam chiar si ochelari de soare cu rame albe si harta in mana, deci mai turist de atat nu puteai fi la 9 dimineata in cartierul de unde vine fix cea mai periculoasa galerie de fotbal din lume. Dar noi voiam neaparat sa vedem stadionul Boca Juniors. Asa ca am cotit-o pe o straduta cu case viu colorate, foarte frumoase, de altfel, desi cam cazute. La nici 100 de metri de bulevard, patru vlajgani sar pe noi sa ne smulga gentile. Au fost vreo 30 de secunde de hartuiala, m-au luat pe sus, au tras de mine. M-am tinut bine primele 10 secunde, pana cand m-am gandit ca nu prea am ce sa fac, asa ca mai bine ma-mpiedic si cad. Adica tip. Am tipat foarte, foarte tare si, din fericire, am sculat tot cartierul, au aparut oameni de prin curti care au inceput sa strige la astia sa ne lase in pace. Hotii s-au intimidat instant si au renuntat. Erau, probabil, niste amatori. In fine, ne-am speriat, si era abia prima zi! Singurul lucru argentinian cu care luaseram contact pana atunci era chivito-ul din urma cu o seara – un dish specific si mega popular, alcatuit din foarte multa carne (de vita, of course), cascaval, sunca, legume, cartofi si dulceata. Ulterior am aflat ca si ala era, de fapt, uruguayan.
Clik here to view.
Brusc ne-am trezit din filmele noastre cu iezi de llama zburdand si cantand la panflute si am convenit sa abordam aceasta calatorie fiecare cu ce are mai bun din Craiova, respectiv Targoviste, orasele noastre natale: tupeu. Asadar, merita sa o lasi mai moale cu borseta la vedere si poze cu iPhone-ul prin cartiere dubioase, ca nu esti la Paralia Katerini. Precautia si faptul ca, dupa cateva zile, am inceput sa vorbim spaniola cat sa nu parem retarzi ne-au ajutat la fel de mult ca flirtul pe la ghisee. Nu am mai pierdut dupa aceea nici macar o bricheta. In concluzie, ca sa fie todo bien, todo hermoso in vacanta in LatAm, trebuie sa fii… un pic mai vigilent. Pe multi de-acolo cred ca ii ajuta si cocaina.
Sursa: Backpacker in America de Sud de Sinziana Andronic (ep. 1). Buenos Aires | vezi mai multe pe ImperatorTravel