Trebuie să recunosc că, până anul trecut, nu ajunsesem în Delta Dunării. Ani buni, m-am opus cu vehemență ideii de a mă duce în Deltă – uram să mănânc pește și aș fi preferat orice, dar să nu am de-a face cu țânțari. Între timp, am început să mănânc pește și am devenit și ceva mai tolerant cu țânțarii. Așa că anul trecut mi-am luat inima-n dinți și am fost un weekend lung (acela de Rusalii) în Deltă. Ei bine, puteam trăi liniștit și fără pește, iar țânțari au fost foarte puțini. E drept, era și începutul verii, dar nici țânțarii nu mai sunt ce au fost. Așa că am savurat Delta din plin.

În primul rând, pot spune că e mare păcat că avem un astfel de loc ca Delta Dunării în România și puțini o vizitează. Câți dintre voi ați fost? Eu recunosc, nu am fost decât anul trecut, dar de atunci am devenit un avocat pentru vizitarea Deltei. Da, știu, e ceva mai complicat să ajungi acolo – din fericire, nu prea poți să conduci mașina prin Deltă, trebuie să mergi cu barca sau șalupa, iar pensiunile sunt probabil ceva mai scumpe decât în alte părți – din nou, prin Deltă, nu poți să te dai cu mașina pe șosele. Dar există și variante ieftine – poți lua vaporul public care zilnic străbate canalul Sulina de la Tulcea la Sulina și înapoi.

Cred că marea majoritate dintre voi vă mai aduceți aminte de la școală că Dunărea se varsă în Marea Neagră prin trei canale principale – Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe. Eu am fost doar pe Sulina, un canal drept ca o adevărată autostradă a Dunării, un canal lat cât nu e niciun râu din România și pe care ai senzația că se varsă întreaga Dunăre. Celelalte două pot fi meandrate, dacă judeci după hartă. Magia Dunării nu se regăsește însă pe canalele mari în genul Sulinei, ci pe milioanele de canelașe înguste, acolo unde te poți bucura de adevărata Deltă. Aici, orice localnic îți poate arăta acele locuri unde poți descoperi păsăretul Deltei. Până să ajung în Deltă, nu puteam spune că înțelegeam pasiunea celor care fotografiază păsări, a amatorilor de bird watching. De abia în Deltă am descoperit deliciul “prinderii” pe SD a vreunui pelican care decolează sau a vreunei lișițe… Și am perseverat “vânând” cu aparatul meu foto păsări colorate și exotice din Costa Rica sau Brazilia. Dar nu e nevoie să te duci așa departe. Delta este un paradis pentru cei pasionați de vânarea păsărilor nu cu gloanțe, ci cu zoom, datorită sutelor și sutelor de specii.

La prima vedere, Delta ar părea la fel, cumva predictibilă, lipsită de variație. Nu e adevărat. Fiecare colț de canal îți relevă o altă perspectivă, orice stufăriș poate ascunde vreo pasăre, orice sat e diferit. Am fost, se putea altfel?, și în celebra pădure Letea cu ai săi cai sălbatici, deveniți faimoși acum câțiva ani datorită celor care îi vedeau mai folositori pe post de salam. Caii sălbatici de la Letea pot fi un magnet pentru mulți iubitori de natură să vină să-i vadă. Adevărul este că, atunci când am decis să merg la Letea, fix caii sălbatici îi aveam în minte. Dar ca peste tot, ajungi atras de un “magnet” și descoperi altceva care te încântă. Pădurea Letea nu adăpostește doar cai, ci și niște fenomene naturale de-a dreptul stranii. Dune. Da, dune, nisip într-un tărâm inundat de ape, dune cum am văzut în Sahara cea aridă, nu într-o adevărată împărăție a apelor.

O amintire de neuitat este când am intrat cu șalupa în Marea Neagră. Da, pe la Sulina, la capătul canalului cu același nume. Canalul intră adânc în mare, flancat la dreapta și stânga mai întâi de mal, apoi de niște bolovani prin care apa dulce a Dunării se furișează să se amestece cu sărata apă a mării. Aici și doar aici, descoperi că Dunărea este cumva supraînălțată, cu câțiva centimetri, dar doar dacă ajungi aici și treci de far realizezi cu adevărat că Dunărea SE VARSĂ în Marea Neagră, de undeva de sus. Și dacă ești pe o șalupă aparent fragilă, simți serios când intri în mare, pentru că valurile încep să te legene serios.

Pentru cei pasionați de istorie și cultură, Sulina nu trebuie ratată. Da, nu mai există mare lucru din perioada de aur în care Sulina era unul dintre cele mai prospere și mai cosmopolite orașe ale României, pe vremea când aici se afla sediul Comisiei Dunării și orașul avea statut de porto franco, sau tax free, cum i s-ar spune în ziua de azi. Aici trăiau români, lipoveni, tătari, greci, italieni, englezi și câte și mai câte nații, multe dintre ele îndepărtate, dar cunoscute pentru simțul lor comercial și talentul de navigatori. Sulina nu e un oraș mare, are undeva farmecul acela dulce-trist al orașelor decăzute și relativ uitate, are restaurante cu pește bun și are și o plajă (la mare) sălbatică. Pentru cei care duc dorul unei Vămi Vechi de odinioară, Sulina este o opțiune perfectă pentru o plajă fără baruri și șezlonguri.

Cum ziceam, dacă vrei să simți cu adevărat Delta, ia o barcă și lasă-te pierdut pe canale. Fără vreun localnic, ai 100% șanse să te pierzi, așa că ia mai bine nu numai o barcă, ci și un luntraș. El va ști unde să te ducă, el va ști cum să te scoată la liman, adică înapoi în sat. Nu cred că e cazul să spun de pescuit. Nu sunt un pasionat de pescuit, nu am fost la pescuit decât o dată în viață, dar pentru oricine are o simpatie chiar și vagă pentru datul la undiță e imposibil să nu meargă măcar o dată în Deltă.

Cum ajungi în Deltă

Principala variantă este să mergi pe cale rutieră până la Tulcea. Poți ajunge și cu trenul la Tulcea, dar e complicat, de asemenea, poți intra în Deltă și prin alte localități, dar principala poartă de intrare e Tulcea. De aici, ai două opțiuni –să iei vapoarele publice ale companiei NAVROM. De exemplu, vaporul de Sulina pleacă din Tulcea la 13:30, iar returul pleacă la 7 dimineata din Sulina. NAVROM mai are curse la Periprava și Sf. Gheorghe, pentru a descoperi orarul uitați-vă aici.

În caz că vasul public “nu te coafează”, evident, poți apela la un transfer privat. Orice pensiune unde îți faci rezervare te va ajuta cu transferul de la și spre Tulcea. Personal, am fost cu Mihai de la Mian Tour http://www.mian-tour.ro/ care, pe lângă că e un tip foarte fain, m-a plimbat pe diverse canale ascunse, pline cu păsăret!

Unde să stai în Deltă

Ai parte de o gamă largă de opțiuni, de la dormit pe plaja din Sulina sau la baba Evdochia în vreun sat lipovean până la pensiuni cochete. Eu am stat la pensiunea Doi Căpitani din Crișan, care, pe lângă că ai parte de condiții excelente (de la Internet de mare viteză la piscină), te vei simți ca acasă datorită familiei care deține și operează această pensiune. Pentru a descoperi câteva sute de posibilități de cazare în zonă, studiați ofertele de cazare Delta Dunării. Sunt nu mai puțin de 138 de oferte :). Dacă sunteți deja chitit pe o anumită localitate, puteți verifica aici posibilitățile de cazare Sulina sau cazare Murighiol de exemplu.

Unde să mănânci în Deltă

Cu excepția Sulinei, unde există câteva restaurante (probabil, or fi și în Sf. Gheorghe, dar n-am ajuns încă acolo), în restul Deltei mănânci unde te cazezi, mănânci ce pescuiești sau mănânci ce ai adus de acasă. Vei mai găsi câte o alimentară uitată de lume prin vreun sat. Dacă alegi să stai într-o pensiune de calitate, poți să mănânci și altceva decât pește, dar ar fi păcat. Să mergi în Deltă și să nu mănânci pește? Chiar dacă urăști peștele, încearcă-l pe cel din Deltă, pentru că este cu adevărat special.

Excursii prin Delta Dunării

Delta nu e un loc în care să te așezi în vreo localitate și să zaci acolo. Delta este magică mai ales pe micile canale pline de stufăriș. Poți să închiriezi vreo șalupă sau vreo lotcă tradițională (deși nu am văzut prea multe) pentru excursii de o oră sau de o zi întreagă. Orice pensiune te va ajuta cu organizarea tururilor.

În cazul celor de la Doi Căpitani, aceștia au șalupele lor și prețurile sunt 360 de lei/barcă (capacitate maximă 7 pasageri) pentru o plimbare de 3 ore pe lacuri și canale sau 400 de lei/barcă (maxim 7 persoane) pentru o excursie de 4 ore în Letea (+ 20 de lei pentru transport în Letea) sau 4 ore în Sulina (aici nu mai ai nevoie de ghid sau transport terestru). Presupun că prețurile nu variază dramatic între o pensiune și alta.

Cum să te comporți în Deltă

Din păcate, Delta “filtrează” gunoaiele și lipsa de civilizație a întregii Europe. Aici, ajung tot soiul de PET-uri și de alte nenorociri din toată Europa (mă rog, multe dintre ele sunt blocate la barajul Porțile de Fier). Delta este un ecosistem fragil, așa că încearcă să fii mult mai atent la ce gunoaie lași în urmă. Ideal, ar trebui să aduci orice plastic folosești (PET-uri pentru apă sau borcane de iaurt) înapoi la Tulcea pentru reciclare sau, în cel mai rău caz, stabilește cu patronii pensiunii unde dormi că vor face acest lucru pentru tine. Păstrează Delta așa cum este și pentru urmașii noștri!